|
Comisa asigură pregătirea activităţii de legiferare în domeniul politicii financiare cu cele două componente ale sale – politica fiscală şi cea bugetară, în domeniul politicii monetare, a cursului de schimb şi a altor activităţi bancare, precum şi în domeniul pieţei de capital şi asigurărilor Strategia fiscal bugetară trebuie să ţină seama de constrângerile ce decurg din manifestarea crizei economice dar, în acelaşi timp, ea nu trebuie să sacrifice obiectivele pe termen mediu şi lung ale economiei româneşti. În perioada imediat urmatoare este necesară creşterea veniturilor bugetare. Dar opinia potrivit căreia principalul obiectiv trebuie să devină maximizarea cu orice preţ a veniturilor bugetare este dăunătoare. Politica fiscală trebuie să funcţioneze în serviciul producătorilor de impozite şi nu în serviciul culegătorilor de impozite. Fiscalitatea trebuie să se subsumeze principalului obiectiv şi care este dezvoltarea economică. Viziunea fiscală trebuie să fie calitativă, să stimuleze iniţiativa şi să răsplatească spiritul antreprenorial. Acelaşi lucru se poate spune şi în ce priveşte cheltuielile. În ultimul an am asistat la repetarea până la obsesie a temei privind reducerea cheltuielilor. Câtă vreme acest lucru se face fără o viziune corelată privind redimensionarea rolului statului, nu va fi altceva decât o campanie populistî şi ineficientă de demascare a unor abuzuri punctuale, de exagerare sau chiar de inventare a altora, numai şi numai pentru a da cetăţenilor sentimentul că cineva se preocupa de modul în care banii lor sunt cheltuiţi. Care este efectul unei astfel de campanii se observă prea bine în rezultatele bugetare ale anului 2009, cele mai dezastruoase din ultimii douăzeci de ani. Strategia fiscal-bugetară anti-criză prezentată în cele ce urmează se întinde pe perioada 2010 – 2014. Ea este mai mult decât o strategie bugetar-fiscală. Este răspunsul nostru la chestiuni ce ţin nu doar de consolidarea finanţelor ţării, dar şi de stimularea mediului economic, pornind de la ideea că aceste două obiective se susţin reciproc. Obiectivele acestei strategii sunt următoarele:
Aceste ţinte în planul politicilor financiare şi fiscal-bugetare vor trebui însoţite de ameliorarea indicatorilor nivelului de trai şi de o reducere a deficitelor structurale ale României, ceea ce presupune o continuă preocupare spre îndeplinirea criteriilor de convergenţă reală. Aceasta presupune corelarea strategiei fiscal-bugetare cu celelalte politici publice prezentate in Platforma „Noua economie”. Strategia fiscal-bugetara are în această privinţă un dublu rol: pe de o parte asigură susţinerea financiară a celorlalte politici publice, iar pe de altă parte realizează evaluarea indicatorilor de eficienţă politicilor respective, asigurând o formă de control atât ex-ante dar, mai ales, ex-post. Strategia fiscala anticriză – măsuri imediate Principala preocupare a acestei strategii fiscale de măsuri anticriză pe termen scurt vizează stoparea declinului economic şi adoptarea unor măsuri pentru stimularea creşterii economice, menţinerea locurilor de muncă existente şi crearea altora noi. Aceste măsuri vor fi luate imediat ce noul Guvern va fi învestit de către Parlament. Ele cuprind două pachete de acte normative. Cel dintâi se referă la anularea sau modificarea unor acte normative emise de Guvernul Boc. Dintre acestea amintim: - anularea impozitului forfetar; - anularea restricţiilor privind deductibilitatea taxei pe valoarea adăugată la achiziţia de automobile şi a cheltuielilor cu combustibilul; - facilităţi fiscale pentru profitul reinvestit, dar şi pentru alte categorii de investiţii, a căror sursă nu este profitul. Această măsură este justificată de faptul că, în condiţiile crizei economice, destul de puţine firme înregistrează profit şi, în plus, pe noi ne interesează să încurajăm imboldul de a investi. Cel de-al doilea pachet de acte normative se referă la reintroducerea unor măsuri luate de guvernul liberal anul trecut pentru preîntâmpinarea crizei economice şi care au fost anulate imediat ce Guvernul Boc a fost învestit. Iată câteva dintre aceste măsuri: - bonificaţii de 5% din valoarea obligaţiilor fiscale pentru contribuabilii care îşi plătesc taxele la termen; - reducerea cu 50% a cotelor de asigurări sociale pentru locurile de muncă noi, realizate prin angajarea unor şomeri (măsură temporară); - cotă redusă de TVA de 5% pentru toate livrările de locuinţe noi (măsură temporară) - reluarea programului de reducere, de ansamblu, a cotelor de asigurări sociale. - reducerea majorărilor de întârziere la plata obligaţiilor fiscale de la 0,1% pe zi până la un nivel corelat cu nivelul dobânzii de politică monetară. Strategia anticriză – măsuri pe termen scurt. Când vorbim de termen scurt, în înţelesul acestei strategii, avem în vedere anul 2010. Cele mai importante măsuri se referă la politicile bugetare. Ele au în vedere următoarele direcţii: - creşterea veniturilor bugetare. Dincolo de activitatea curentă de îmbunătăţire a colectării, avem în vedere luarea unor măsuri pentru eliminarea blocajelor plăţilor în economie, inclusiv în relaţiile contractuale cu autorităţile publice. Iată câteva dintre aceste măsuri, menite să îmbunătăţească fluxurile de numerar ale firmelor: a) accelerarea plăţilor publice datorate operatorilor economici în termen de 30 de zile; b) acordarea către operatorii economici a dreptului de a pretinde plata dobânzii de întârziere; c) măsuri fiscale de stimulare a bunilor platnici; Creşterea veniturilor bugetare este direct legată de relansarea economică. Viziunea despre „Noua economie” nu are în vedere creşterea veniturilor bugetare utilizând instrumente de natură fiscală. Optica noastră este aceea a relaxării fiscale, şi nu a creşterii poverii fiscale. Până la un punct, scăderea impozitării este o resursă pentru creşterea, pe termen mediu şi lung, a veniturilor bugetare. Introducerea cotei unice de 16% începând cu anul 2005 a dovedit acest lucru. - reducerea cheltuielilor bugetare Direcţiile de acţiune sunt legate, pe de o parte, de reducerea nominală a cheltuielilor bugetare, pe de altă parte realocarea lor astfel încât bugetul să aibă un rol mai activ în stimularea economică şi, în al treilea rând, de înlăturarea unor asimetrii şi vulnerabilităţi care să evite derapajele în atingerea obiectivelor privind deficitul bugetar. Iată câteva dintre măsurile pe care le avem în vedere: - reducerea numărului de ministere; - adoptarea legii salarizării unice; - introducerea indicatorilor de eficienţă a utilizării fondurilor publice, a standardelor de cost, atât în administraţia centrală cât şi în cea locală; - corelarea bugetelor administraţiei locale cu ţintele bugetului general consolidat; - creşterea disciplinei în ce priveşte utilizarea fondurilor publice ale unităţilor finanţate integral sau parţial de la bugetul de stat; - externalizarea unor servicii publice; - realizarea unui audit complex care să permită simplificarea aparatului birocratic; - încurajarea iniţiativei private în domeniul educaţiei şi al învăţământului; - utilizarea plafoanelor lunare orientative; - transferarea unor cheltuieli în zona de eligibilitate a fondurilor europene. - creşterea rolului politicilor publice în stimularea activităţilor economice. Aceasta presupune următoarele măsuri: - alocarea unui procent de cel puţin 15% din cheltuielile bugetului consolidat către investiţii, cu deosebire spre cele de infrastructură. Pe măsură ce creşterea economică se va relua, procentul va trebui să ajungă până la 20%. - utilizarea instrumentului ajutorului de stat pentru domenii de impact; - diversificarea instrumentelor de stimulare a exporturilor prin intermediul Eximbank; - capitalizarea fondurilor de garantare. Suma necesară în anul 2010 este de minimum 50 milioane de euro; - Creşterea gradului de absorbţie a fondurilor europene. Strategia fiscal-bugetară pe termen mediu. Obiectivul principal al strategiei pe termen mediu este relansarea economică. Dacă strategia pe termen scurt se axează îndeosebi asupra politicii bugetare şi atenuării dezechilibrelor ivite în anul 2009, strategia pe termen mediu se adresează precumpănitor, prin intermediul politicii fiscale, mediului de afaceri. Direcţiile de acţiune sunt, în principal următoarele: - politici de încurajare a investiţiilor - politici de creştere a capacităţii de absorbţie a pieţei interne, practic măsuri de stimulare a consumului, şi de stimulare a exporturilor În această privinţă noi considerăm că este necesară instituirea unui parteneriat fiscal cu mediul de afaceri, cu toată gama de contribuabili. Aceasta înseamnă că anumite măsuri de stimulare de natură fiscală vor fi rezultatul acţiunii conjugate a bunei guvernări dar şi a ameliorării comportamentului fiscal al contribuabililor. Într-o anumită măsură, scăderea veniturilor bugetare s-a datorat deteriorării conformării voluntare, adică a disponibilităţii contribuabililor de a plăti taxele şi impozitele, aceştia preferând, adesea, să se refugieze în zona arieratelor bugetare sau a evaziunii fiscale. Conformarea voluntară a scăzut de la cca 82% în 2008 până la cca 72% în 2009. Prin măsurile deja anunţate mai sus, precum şi prin perfecţionarea suportului informatic al Administraţiei Fiscale în sesizarea zonelor de risc fiscal şi, în consecinţă, în onorarea cu promptitudine a obligaţiilor financiare ale statului, precum şi prin aplicarea politicilor de încurajare a investiţiilor publice şi private, conformarea voluntară se poate îmbunătăţi. Practic, decizia de reducere a impozitelor stă la îndemâna mediului de afaceri. Creşterea conformării voluntare până la 90% poate duce la reducerea TVA de la 19% la 16% şi, în perspectivă, a cotei unice de impozitare până la 10-12%. Stabilitatea mediului economic şi ospitalitatea fiscală sunt mijloacele prin care România îşi poate relua „marşul forţat” de reducere a decalajelor faţa de ţările dezvoltate ale Uniunii Europene.
|
|
